Doamne, îmi examinez atitudinile mele: Mă îngrijorez sau mă încred în Tine?
Oare, câte oportunităţi am pierdut şi nu am văzut puterea lui Dumnezeu, pentru că m-am îngrijorat în loc să mă rog şi să mă încred în Domnul? De câte ori cer iertare şi ajutor de la Domnul pentru îngrijorarea mea? De câte ori fac planuri fără să cer ajutor Domnului? De câte ori urmez cu credincioşie planurile Domnului?
De câte ori îmi aduc aminte de ceea ce scrie Pavel în Filipeni 4:6-7: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”?
Aleg să cred că nu pierd nimic de valoare când caut mai întâi Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu? Aleg eu să cred că Dumnezeu dă comori veșnice celor ce aleg să trăiască aşa cum cere El?
Doamne, vreau să am motivaţii curate,
atenţia la Tine şi atitudini aşa cum ceri Tu!